„Cerințe Educaționale Speciale” este termenul folosit pentru a descrie dificultățile de învățare sau dizabilitățile ce îi îngreunează pe unii copii să învețe în același ritm, precum alți copii de vârsta lor.
Conform documentelor UNESCO (1995), cerințe educaționale speciale au copiii/elevii cu:
întârziere/dizabilitate mintală/intelectuală/dificultăţi severe de învăţare;
tulburări emoţionale (afective) şi de comportament;
tulburări de limbaj;
dificultăţi de învăţare;
dizabilități fizice/neuromotorii;
dizabilități de văz;
deficienţe de auz
Dacă un copil are o performanță școlară mai scăzută și progresează mai lent, nu înseamnă neapărat că are o cerință educațională specială. În astfel de situație contează monitorizarea progresului acestui copil în mod regulat, pentru a determina dacă se extinde sau apar alte decalaje între el și colegii lui.
Procesul educaţional pentru copii cu cerințe educaționale speciale se desfăşoară în conformitate cu:
- curriculumul învăţămîntului general;
- planul educațional individualizat, elaborat în baza recomnadărilor Structurii Teritoriale de Asistenţă Psihopedagogică.
Pregătirea și formarea personalului care își desfășoară activitatea în domeniul educației copiiilor cu cerințe educaționale speciale sunt stabilite prin reglementări specifice elaborate de Ministerul Educației și Cercetării.
Identificarea cerințelor educaționale speciale are loc în urma evaluării complexe a dezvoltării copilului, activitate ce o efectuează o echipă formată din: psiholog, logoped, pedagog, psihopedagog.